Intr-o discutie deschisa, cu niste prieteni pe tema DRAGOSTE – IUBIRI/IUBITI vine intrebarea:
“Cum ti-ai imagina, cum ai vrea sa fie acel/acea EL/EA?”
Hmm… pai… pe moment am facut o pauza, mi-a fost greu sa raspund… am tacut.
Ajung acasa, intrebarea inca e in mintea mea… ma apuc scotocesc prin ganduri, vise din copilarie, dorinte de moment, aspiratii si… ma apuc sa scriu.
“Cum ti-ai imagina, cum ai vrea sa fie acel/acea EL/EA?”
Hmm… pai… pe moment am facut o pauza, mi-a fost greu sa raspund… am tacut.
Ajung acasa, intrebarea inca e in mintea mea… ma apuc scotocesc prin ganduri, vise din copilarie, dorinte de moment, aspiratii si… ma apuc sa scriu.
EL al meu ar trebui sa fie in primul rand AL MEU. Sa fie sensibil, sa stie sa ma inteleaga, sa ma iubeasca asa cum sunt – cu bune si cu rele – , sa discute cu mine, sa imi spuna ce il doare, ce vrea de la mine, sa fie sincer, sa ma alinte, sa il pot alinta, sa ii pot trece mana prin par fara sa se supere, sa ma tina de mana pe strada, sa-si faca timp si pentru iesiri cu prietenii – nu numai cu mine, sa ma lase sa-l rasfat cum stiu eu mai bine, sa fie fericit cand e cu mine… si sa profitam de fiecare clipa petrecuta impreuna!Sa simt ca e sufletul meu pereche, sa pierd notiunea timpului cand sunt cu EL, sa ne pierdem unul in bratele celuilalt, sa ma imbratiseze de fiecare data cand ma vede mai rar si sa imi spuna ca i-am lipsit… si sa nu ne mai saturam unul de celalalt! Nu-mi doresc ca EL sa-mi aduca un buchet de trandafiri de ziua mea… ci, mai degraba, sa-mi rupa o floare de pe strada intr-o zi oarecare si sa mi-o puna dupa ureche… un EL care sa ma gadile, sa ma ciupeasca, sa ma ciufuleasca, sa ma traga de par… vreau un EL cu care sa pot merge in parc doar pentru a privii trecatorii care isi vad in continuare de viata, care sa alerge cu mine prin ploaie fara sa-i fie frica ca-si murdareste adidasii de firma, care sa vrea sa mergem pe o strada a orasului a carei capat nu stim unde este, cineva care nu se teme sa se rataceasca. Vreau un EL al carui zambet sa ma topeasca si sa ma lase fara rasuflare, un EL care sa ma stranga cu putere in brate, care sa se uite in ochii mei fara sa-mi spuna ceva… iar eu sa inteleg totul, care sa aiba initiativa, sa ma conduca atunci cand trebuie si am nevoie… un EL care sa-mi dea mesaj chiar in timp ce suntem unul langa celalalt, care sa ma opreasca in mijlocul trecerii de pietoni doar ca sa ma sarute, cineva care sa nu ma judece dupa aparente, un EL pupacios si haios….Vreau un EL care sa-si doreasca sa ma cunoasca, care sa-si dea seama cat de complicata, copilaroasa si “anormala” sunt. Un EL care sa ma recunereasca in fiecare zi, care sa asculte o melodie si sa se gandeasca la mine, care sa aprecieze un curcubeu, care sa se bucure de soare, caruia sa-i placa mirosul primaverii, care vede dincolo de aparente… Vreau un EL care care sa imi spuna atunci cand gresesc si sa MA AJUTE sa repar ce am stricat…EL al meu trebuie sa stie cum sa ma ia atunci cand sunt suparata, sa ma faca sa rad, sa stie sa ma impace atunci cand ma mai supar din orice…Vreau un EL care sa inteleaga ca prietenii sunt importanti pentru mine, ca uneori simt nevoia sa ies cu fetele sau cu gasca la un suc, cineva caruia sa-i dau libertate si sa stiu ca “va fi cuminte”, cineva care sa-mi dea libertate atat cat sa nu ma simt sufocata si care sa fie gelos cat sa simt ca inca mai tine la mine…Un EL care sa se inteleaga cu prietenii mei, care sa nu se laude cu ceea ce are, ci sa se faca placut de ceilalti prin ceea ce este, un EL care sa imi faca cadouri cu valoare sentimentala si nu de sute de lei.
Vreau UN “EL” AL MEU!
Vreau UN “EL” AL MEU!
