E dimineaţă. Rebeca se trezeşte, se uită-n pat, dar David nu mai era lângă ea. Se ridică uşor, deschide uşa şi se indreaptă spre bucătărie de unde se auzeau zgomote. Se opreşte-n uşă şi se uită la David cum pregătea micul-dejun. Pe faţă schiţează acel zâmbet pe care David îl iubea aşa mult.
- Neaţa !
- Neaţa ! zice David dându-se în spate cu farfuriile cu mâncare.
- Nu te vedeam să .. mă înţelegi tu. Nu-l ştiam pe acest David.
- Îl cunoşti acum.
- Şi-mi place.
David se apropie de Rebeca şi o sărută. Se aşează amândoi la masă. Se simt aşa maturi, stând acolo, amândoi, zâmbind.
- Ştii, David, eu chiar trebuie să plec.
- Şi lu maică-ta ce-i zici ?!
- Auzi, dacă te rog ceva ..
- Orice iubita.
- Să te duci la Roxana şi cumva dacă nu mă crede mama să-i confirme ea, că am dormit la ea acasă.
David se duce spre casa Roxanei, iar Rebeca îl aşteaptă puţin mai departe.
- Roxana ?!
- Davidd, ai venit să terminăm ce am început în excursie ?
- Nu, uită, eram beat şi ..
- Şi atunci de ce ai venit ?
- Să te rog ceva.
- Pentru tine, orice.
- Dacă cumva mama Rebecăi de întreabă unde a dormit azi-noapte să-i zici că la tine.
- Ăă, Rebeca a dormit la tine ? zice Roxana înghiţindu-şi lacrimile.
- Da. Mă ajuţi ?
- Da, sigur.
- Mersi.
David pleacă şi Roxana rămâne blocată. Când nu-l mai vede pe David izbugneşte-n lacrimi.
„ De ce nu mă înţelege şi pe mine?! Sunt chiar aşa neimportantă ?!”
- Ai rezolvat ?
- Da, iubita.
Pleacă amândoi spre casa Rebecăi. David o ia de mână. Ce frumos le stă împreună. Sunt aşa frumoşi şi fericiţi.
Rebeca intră-n casă. Mama ei o întreabă unde a fost, îi zice unde şi o crede. Rebeca se duce în cameră şi-şi aprinde mess’u. David nu era pe mess, ciudat. Îl sună, telefonul era închis. Aşteaptă o oră, două şi sună din nou. Sună, dar nu răspunde. Rebeca se ingijorează, îşi ia o bluză pe ea şi se duce spre casa lui David. Intră în casă şi-şi găseşte iubitul în baie, întins pe jos, cu lacrimi în ochi şi telefonul lângă el.
- Ce s-a întâmplat ?! se aruncă Rebeca lângă el.
pune 15 urgent :-l
RăspundețiȘtergere