15 octombrie 2011

Singură între cei nepăsători. ~ partea 1 ~



- Părinţii mei au avut un accident.Un tir a intrat în ei.Sunt distuuus. Ce mă fac acum?
          Rebeca il ia in brate, îi atinge sfios părul de parcă s-ar fi temut să-l atingă,ca să nu îi aţăse durerea,în acelaşi timp David o priveşte atent dându-şi seama cât de mult o iubeşte.
          În scurt timp ajung la spital.
         - Bună ziua! Părinţii mei au avut un accident aseară, pot să îi vad ?..sau măcar spuneţi-mi cum simt.
          -Îmi pare rau, dar acum nu este ora de vizită şi nu vă pot informa în legatură cu parinţii dumitale. Nu sunt doctorul dumnealor.
         - Vă rog, nu ştiţi cât de oribil este să aflii că parinţii au avut un accident şi să nu aflii starea lor.
          - Bine, luaţi-o pe aici, nu face-şi zgomot. Salonul 7 e la al doilea etaj,pe coridor, la dreapta.
În timp ce urcau la etaj, o femeie coboara scara.Când ajunge în dreptul copiilor îi ia la întrebări.
          -Copii, ce căutaţi aici?
          - Părinţii mei au avut un accident aseară şi vreau să îi văd.raspuse David lăsând capul în pământ.
           - Familia Drumeş ? 
           - Da.
            - Nu vă pot lăsa să intraţi dar vă pot spune că nu e nimic grav. Doamna Drumeş are o fractură la picior, iar domnul are doar câteva zgârieturi. Se vor recăpăta în maxim două săptămâni.
            - Vă mulţumesc !
Trec două luni, totul era perfec, şi în familie şi între cei doi copii. 
Era marţi,16 octombrie,2007, 23:33. David primeşte un mesaj pe telefon:
"Eu simt,mi-o spune instinctul,are nu se înşală niciodată, că tu nu mă iubeşti cât te iubesc eu............. "( avea 20 pagini).
Rebeca spusese că îl iubeşte enorm (repetare fără sens), că se simte alta, că îi lipseşte aerul când nu e lângă ea.
David devorând rândurile ei din prima, a clătinat capul a tristeţe,dar mai mult teatral,pentru că,dragostea agoniza..
 Din acel moment baiatului îi veni gândul desparţirii

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu