Singură între cei nepăsători. ~ partea 2 ~

David pune mâna pe mouse, intra pe messenger şi îi lasă mesaj " Ne desparţim". Ar fi vrut să îi scrie mai multe, sa îi arate că a iubit-o,dar inima nu-l lasa. Din acel moment se simţea extrem de bine, se simţea liber, se simţea puternic.

---------------------------- dupa 3 ore --------------------

Rebeca era extrem de fericită că a ajuns să iubească un băiat atât de mult, dar fericirea nu dură prea mult , că în scurt timp văzu mesajul.Respiraţia s-a oprit, lumina s-a închis , simţea că pâmântul o trage spre el. 


Îşi ia papucii de casă şi, în halat s-a dus la David. Bătu cu putere în uşă , îi răspunsese doamna Drumeş spunându-i că băiatul e în parc. Vroia să se ducă, dar în halul în care era îmbrăcată... Dupa ce a fost acasa, şi-a luat o jachetă, tenişi şi nişte blugi , a luat-o spre parc. Abia astepta să îi ceară explicaţii. 


David era pe o bancă, dupa un stejar bătrân, dar.. era cu Roxana. Rebeca s-a oprit uitându-se atent la îmbrăţişările tandre pe care i le oferea David Roxanei. 


Rebeca ar fi vrut să îi bage în seamă dar.. a luat-o la fugă,ştergându-şi lacrimile cu mâneca jachetei. Era conştientă că l-a pierdut. S-a oprit pe o bancă.Are din nou starea aceea în care simte nevoia să plângă iar şi iar. Pune mâna pe telefon şi formeză un număr – al lui David.-----"Numărul format este indisponibil…”---
-
 PERFECT ! spune ea cu o voce tremurândă.

Se ridiă de pe bancă tăcută, se uită în jur ca să se asigure că nu îi vede nimeni lacrimile care aşteaptă nerăbdătoare să dea navală peste obrajii ei fini, abia scăpaţi de coşurile netrebnice !

- Hei ! spune cineva, prinzând-o de mână.- era Bogdan -

- Bogdan?! Ce cauţi aici?

- Eu vin în fiecare seară aici, îmi place priveliştea, mă linişteşte.. Dar tu?

           

Rebeca îi povesteşte tot ce s-a întâmplat.

- David cu Roxana? Nuu cred.

- Du-te şi vezi ! sunt pe lânga Cici [ Cici=un magazin cu îngheţată ]

- Nu, lasă te cred.

Rebeca îşi lasă capul plăpând pe umărul lui plângând.