30 noiembrie 2011

Singură între cei nepăsători. ~ partea 6 ~



Era 19:40, Rebeca s-a trezit instantaneu.


- Băăăăăi, trezeşte-te, trebuie sa mergem la masă !


Cris nici nu miscă, parcă nici nu o auzise, Rebi îngrijorată şi destul de nervoasă că din pricina lui nici ea nu se putea să se ducă la masă , ia sticla de apă minerală şi i-o răstoarnă în cap după care se ascunde în baie râzând.


- Uite ce face ea, glumeam măi ţaţă mică, nu credeam că ajungi să faci asta, ce te-a apucat ,treci aici !


- Nuu !


Cris se duce după ea, uşa nu era încuiată, o ia de mâini şi de picioare şi o aruncă în pat. Incepe să o gâdile, amândoi erau cuprinşi de râsete şi fericire. Între timp David deschide uşa camerei lor ( era descuiată ) şi vâzându-i , plin de furie ,pleacă trântind uşa în urma lui.


- Uşa !


- Ce uşa draga mea ?


- Cineva a fost aici, am auzit, şi nu sunt draga ta , scoţându-i limba simpatic.


- Ei, şi ce ? Ce a văzut?Hai la masă.


După 4 ore ei încă nu aveau somn, au ieşit pe afară, se fugăreau prin curte cu zâmbetul până la urechi, l-au trezit şi pe pazic ( care normal nu trebuia să doarmă, nesimţitu' ! ) şi crezând că adolescenţii sunt hoţi, îi fugăresc cu o nuia. Se ascund în camera de fitness, ăla după ei, ce sa facă acum ? Cris o ia de gât şi o sarută pasional.


- Ce faceţi copii aici ?


- Don'le nu pot avea şi eu puţina intimitate ?


- Oo, da, scuzaţi-mă! 


Şi pleacă.


- Cris, vrei bataie ? Ti-am dat eu voie ? Nesimtitule ! 


- Hai drăguţo, zi-mi că nu ţi-a plăcut.


- Du-te dracu' ! dându-i şi o palmă şi dând să plece spre uşă Cris o ia de mâna.Dă-mi drumu' şi termină cu nesimţirea asta !


- Rebeca, stai..


- Hai zi, că mi-e somn !


Cris, nu ştia cum să o ţină lângă el se chinuie să plângă, se gândea la accidente, la moarte şi deodată..


- Cristi, ce ai ?


- Nu-ţi pasă de mine ! Nu mă vrei ! Eu încerc să îţi arăt cât te iubesc şi tu ? Vreau să mor.


- Cristi, taci, nu mai zi asta ! Te vreau, îmi pasă de tine, gata , nu mai plânge ! Te rog..


- Adevărat ?

Rebeca lasă capul jos începând să plângă şi ea. Cei doi se pierduseră între lacrimi şi saruturi.

Un comentariu: