Perle de amintiri. -32

-Da , stai , să-i cer lui tati bani.
În 2 minute erau gata amândouă. Ies din casă, şi se-ndreaptă către poartă,Adei îi sună telefonul.
- Alo ?
- Dă-mi-o pe Dianne. Ada îi dă telefonul.
- Da, cu cine vorbesc ?
- Sunt eu, Edward, de ce nu răspunzi la telefon ?
Dianne se uită pe telefon - 8 apeluri.
- Ops, scuză-mă, nu am simţit telefonul.
- Ţine-l dracu' pe general, că nu eşti la şcoală !
- Nu mai ţipa la mine , da ? Deci ce vrei ?
- Acum de ce vorbeşti aşa ?
-  Ţipi la mine !
- Nu mai ţipa ! şi zi-mi, mă iubeşti ?
- E ..
- poate zici că-i maică-ta lângă tine iar, că, chiar nu mai vorbesc cu tine !
- Nu, nu e. Ţi-am zis de mii de ori, înţelege ! nu te iubesc, doar o persoană am iubit ! ştii că e ceva special " a iubi " !
- Adică eu nu sunt special ?
- Frate, Alexis era altfel, nu se supăra din orice, ca tine ! + că ştia să se comporte, tu vorbeşti şi cu toate fufele şi mă suni din an în Paşte.
- Nu-mi zi mie " frate " , nu sunt fractu' ! te sun de câte ori pot, şi pariu că te-am sunat de mai multe ori eu decât Alexis ?
- El a avut telefonul spart, nu se pune ! dar vorbeam cu el mai des pe mess, mereu intra pentru mine, nu ca tine !
- Da,bine, du-te la el dacă e aşa perfect !
- Nu mă duc, nu-l mai vreau !
- Nu-l mai vrei că-şi bate joc de tine !
- Hai, mă laşi ? Te-am sărutat ? Nu am făcut-o degeaba, ăla pentru mine înseamnă ceva ! du-te tu la Daniela, că tot zici că-i sexy.
- Dianne ! înţelege dracu', te plac pe tine, nu vreau alte fufe.
Dianne tace, se opreşte în mijlocul străzii.
- Acum ce taci ?
- Oh, nimic, am văzut un băiat frumos !
- Iar începi cu faze din astea ? Hai pa.
- Nuuuuu. nu închide.
- De ce ?
- Vreau să vorbesc cu tineeeeeeeee
- Eu nu !
- Bine, pa !
- Glumeam, stai.; Dianne închisese deja.

- Vai, dar aşa vorbiţi mereu ?! întreabă Ada mirată de situaţie.
- Nu, dar nu ştiu ce are, cred că avea draci.Cât e ceasul ?
- Uite-te la al tău
- Auch, iar a sunat Edward.
- De câte ori, 8 ?
- Nu, o dată.. Să-l sun eu ? Ada dă din cap afirmativ. Dă-mi telefonul tău.

- Hei, iartă-mă pentru mai devreme, mă simt şi eu aiurea,spui că mă placi dar vorbeşti cu altele , plus de unde ştiu că nu şi tu îţi baţi joc de mine ?
- Înţelege într-un sfârşit ! vroiam doar ştiu ce se întâmplă cu tine, îmi pasă mie de fufele alea ? şi nu-mi bat joc, nu sunt genul !
- Bine, eu am ajuns la Geanina, vorbim diseară sau mâine, ok ?
- Bine, pa.
- Paaa.

Au stat în stradă până la 22, când au fost chemate acasă, au întârziat vre-o 20 de minute din pricina magazinului. ; ajunse acasă, mănâncă, se schimbă, puţin la pc, apoi la culcare. Următoarea zi, bagajele erau deja la uşă, maşina deschisă, masa pregătită. Fetele care abia s-au trezit, s-au îmbrăcat repejor şi direct la bucătărie.

- Acum, mâncare, că mai aveam doar 6 ore împreună, avem o tonă de lucruri de făcut !
- În zece minute e gata, duceţi-vă şi faceţi curăţenie în camere.

Orele au trecut uşor, ceasul era 16,era timpul plecării, cu lacrimi în ochi, şi-au luat la revedere . Vacanţa a trecut la fel de repede, Dianne era certată cu Edward, însă cu Alexis se înţelegea de minune.
12 septembrie, 11:23, cei de la clasele gimnaziale îşi făceau loc printre cei de grupa primară, pentru a intra în clase. diriginta nu venea, majoritatea a ieşit afară, Alexis şi Ovidiu erau la ţâşnitoare. Dianne se duce spre ei, ţopâind.
- Heeeeeeeeeeeeeeeeeei, ce faceeeeeeeţi ?
- Bună,bună.
- Da' ,ştiu, sunt bună , de ce staţi aici ?  aruncându-se în braţele lui Alexis.
- e umbră, tu nu vezi ce cald e ?
- Eu plec, mă duc la colegi
- Nu, tu stai aici, apuncând-o de mână şi apropiindu-se de ea.
- Haha, ok.
Între timp vine Edward.
- Cum de ai venit tu la şcoală ?
Dianne îi dă drumul lui Alexis, uitându-se la Edward , el nici nu o privea.
- Nu aveam ce face acasă,bă, cu cine să stau ? e mai frumos la şcoală.. răspunde Alexis luând-o înapoi pe Dianne în braţe.
- Dă-mi drumuuuul !
- Da,da, s-o crezi tu, ţinând-o strâns.
Edward se uită la ea,atent, ea îşi lasă capul în jos , şi atingându-l pe Edward.
El pleacă, furios spre clasă.
- Coaeeeeeeeeee, unde pleci ?
- În clasă, pa !
- Ce are ăsta ? o întreabă Alexis pe Dianne.
- Nu ştiu.. hai dă-mi drumul.; Dia se îndreaptă spre clasă, cu lacrimi în ochi- nimeni nu a văzut-o, ştia să se ascundă.