Perle de amintiri.-33

Ziua a decurs destul de bine,chiar dacă Dia nu-i fura nicio privire lui Edward. Ajunsă acasă, pe la 16, o sună,conversaţia lor decurge bine, deja se uitase cearta. Cele doua ore ai trecut rapid şi ca de fiecare dată, apare cearta:
- Tu devii chiar enervantă, până acum totul mergea bine, trebuie să o aduci tu în vorbă pe Ramona!
- De ce te afectează atât de mult dacă zici că nu-ţi mai pasă ?
- De cate ori ţi-am zis, nu-mi mai pasă de ea, da e frumoasă, dar nu ca tine.
- Atunci de ce nu-i dai ignore ?
- Are rost? E acelaşi lucru, nici nu vorbesc cu ea..
- Da, bine.. mâine la cât începi ?
- Hai că mă bag la un cs, pa!
- Eu încerc să uit, şi tu continui, bine mă, du-te la un cs!
- Nu mă mai duc.
- Hai du-te mă ! Nu am chef de tine.
- Nu ai ? Ok, noapte bună.
- Glumeaaaam. Deja închisese.
 Dianne începe să râdă ironic spunându-şi. " Jucam dur ? Dur să fiee " . se întinde în pat, îşi pune mâinile sub perna şi genunchii ridicaţi încercând să adoarmă - adevărul era că era obosită. Aţipeşte, insă nici peste 10 minute, sună telefonul, nici nu se uită la apelant şi răspune.
- Ăă, da ?
- Scuze pentru mai devreme..
- Ăă, ce ? Stai puţin. Lasă telefonul în pat şi se duce în baie în timp ce Edward vorbea singur. Gata.
- Ce " Gata " ?
- Am zis să stai, am fost până la baie.
- Şi nu puteai lua telefonul ?
- Nu.
- De ce ?
- Nu vreau să ştie tata că vorbesc la telefon, iar mă ia la rost, că am de învăţat, ce dracu, nici nu s-a făcut catalogul!
- Ia hai, treci la invăţat.
- Poate că ar trebui tu să înveţi- să mă priveşti, măcar o singură dată !
-  Te privesc de mai multe ori.
- Aaa, da, eu nu am văzut niciodată.
-  Trebuie mereu să se-ntâlnească privirile ?
- Cam aşa.
- Ai vrea tu.
- Ce ? Nu vrei. ha ? Hai pa.
- Nu închide, glumeam!
- Cam seci glumele tale, controlează-te.
- Şi tu controlează-te şi nu mai zi tot ce gândeşti, că poate pe unii îi deranjează ?
- Aşa cum faci tu acum ? Hai taci, nu am chef de ceartă, şi mi-e dor de tineeeeeeeeeeeee.
- AHA!
- Şi eu te iubesc..râde ironic Dianne.
- Da da da da .
Următoarea zi abia se băgau în seamă- adică deloc, insă privirile nu au rămas singure. Au ţinut-o aşa 2 luni, apoi au început să stea mai des împreună, chiar în fiecare pauză, îi vedeai îmbrăţişaţi şi fericiţi. După ce se sună de intrare Alina vine rapid la Dia spunându-i :
- Fată, ce vezi tu la Edward ? Nu vezi ce fel arată ?
- Ce fel arată ?
- Aree... nasul mare..
- Aşa, şi ? ce propui ?
- Nu te supăra, doar ţi-am zis.
- Nu-mi pasă frate, mie-mi place aşa cum e, nu-mi pasă ce crede lumea.
- Dacă tu zici.
Ora de fizică trece rapid, chiar dacă profesoara le-au luat întreaga pauză; urma informatica, elevii îşi iau caietele şi se îndreaptă spre laboratorul de informatică. Dia îşi lasă caietele la calculatorul ei şi se întoarce în clasă minţind-o pe profesoară că şi-a uitat telefonul, doar pentru a-l vedea pe Edward. Acesta stătea la colţ, pentru a vedea când vine profa' de româna. Dianne vine spre el sărind, îl ia de tricou, îl trage spre amfiteatru şi-l sărută, după care pleacă.
După doua zile iar s-au certat, dar, parolele de la messenger erau aceleaşi, dianne nu ştia de apariţia tipului cel nou - messenger 11., insă Edward da, şi citea toate conversaţiile- ceea ce a dus la cearta acestora - şi Dianne nici nu ştia de unde ştie.
Sâmbătă a venit, Dianne împărţea pliante de la Kaufland prin oraşul ei ; l-a sunat şi şi-a cerut scuze,acesta bineînţeles a iertat-o,dar :
- Ce faci acum ?
- Citesc niste concvorbiri cu tine şi cu Cătălin ăla..
- Zepelin ?
- Ahaaa, ăla.
- Cum poţi citi ?
- Messenger nou.
Dianne procesează, gândindu-se ce a vorbit cu el.
- Ha. hai pa !
- Stai mă.ce ai ?
- I-ai zis că singurul băiat de treabă din şcoală e Alexis, du-te la el mă ! Închide.
În sună, îi închide;îl sună, îi închide, ş.a. Dianne începe să plângă în timp ce a scăpat şi cele 200 de pliante pe jos.
Peste două ore ajunge acasă. Edward pe mess - direct pe el, nepăsându-i de ceaiul ce fierbea pe arahaz.
- Eram certaţi atunci şi nici nu ştiam ce zic, te rog, înţelege-mă !
- Da, mă, eu când sunt supărat pe tine nu-i zic lui X că eşti maimuţă.
- Te rog, înţelege..ţin la tine!
- Da, văd şi cum..
- Uite, vroiam s-o fac altfel, dar nu mai rezist.
- Hai zi.