Perle de amintiri. -31

După ce şi-au spus aproape toate secretele, ziua se terminase cu gogoşi şi multe, multe râsete. Alexis, era prin parc se plimba cu vărul lui,Raul- un golan, aveam 17 ani şi era foarte infidel.
- Hei, frumoaso, ce bună eşti. striga Raul după o blondă, se vedea cu ochiul liber că era curvă.
Fata îi răspunde făcându-i din ochi. Cei doi se duc lângă ea, Raul o întreabă , indirect, dacă ar vrea să se culce cu el. Tipa acceptă hotărâtă şi cu toţii se duc acasă la Raul. Până au ajuns, s-a făcut 23. Raul în timp ce se dezbrăca, tipa - Simona, îi făcea ochi dulci lui Alexis.
- Hai, Simona, tu nu te dezbraci ? întreabă Raul deja enervându-se
- Nu vreau s-o fac cu tine ! Vreau cu băiatul ăsta.
- Hai, coae, ai o şansă, bagă-te pe ea. Alexis acceptă. Era o noapte de vară, deci era cald, ferestrele erau deschise, şi se auzeau suntele făcute de cei doi. După trei ore bune, tipa se îmbracă băgându-i numărul ei de telefonul în pantaloni, lui Alexis.Acesta îi mulţumeşte, însă refuză, ameninţând-o să nu scoată un sunet despre aceea seară.
La ora aceea, Dianne împreună cu verişorii ei dormeau în timp ce părinţii vorbeau despre tinereţe, certuri, familii şi iubire.
Dimineaţă totul revenise la normal. Alexis nu mai vroia să-şi amintească noaptea trecută şi nici cu atât mai mult să afle Alexia, Edward dădea raportul lui Alexis, despre ceea ce a vorbit cu Dianne.Teoretic, toţi erau fericiţi şi liniştiţi.
- Hei, copiii, mâine dimineaţă plecăm.. se auzea vocea Lilianei - mătuşa Diannei venind dinspre bucătărie.
- Ceeee ? De ce aşa devreme ? striga Ada prin casă în timp ce Adi se îneca în jocuri cu bătăi.
- Da, trebuia să mergem şi la Comarnic, la bunici, deci astăzi e ultima voastră zi împreună, până la anu' bineînţeles. Uite, aveţi 50 lei, duceţi-vă la magazin şi distraţi-vă.
În timp ce Ada şi Dianne se îmbrăcau să iasă în stradă împreună cu Geanina, Dia primeşte un apel de la Edward.
- Hei, ce faci ? Îmi era dor de tine..
- Bu.u.u.nă, uite mă îmbrac..
- Dar unde pleci ?
- Păi, vin la tine, sper că ai pregătit patul.
Râd amândoi.
- Deci, unde pleci ?
- Mă duc pe afară, mâine pleacă Ada şi vreau să stau mult cu ea.. anul acesta a fost singurul în care ne-am înţeles..
-Dar cum erau anii precedenţi ?
- Păi, ne certam mereu, de la orice, porecla mea era Nichita.
- Ciudate sunteţiiii..
- Măcar acum ne înţelegem..
- Da, eu te las să te îmbraci..
- Nuuu, mai am puţin, şi după trebuie s-o aştept pe Ada să se-nbrace, se mişcă ca o stea de mare !
- Sigur  ?
-Nu vreau să închizi, aş vrea să vorbesc toată ziua cu tine, însă ...
- Ce te impiedică ?
- Am mai zis.
- Aaa,da, când nu era ea nu aveai chef să vorbim
- S-au mai schimbat lucrurile, ţi-am mai spus, nu însemnai atât cât însemni acum..
- Mă iubeşti ?
- Trebuie să-nchid, vine mama, pa.
După ce-şi bagă telefonul în buzunar, a început să plângă, imediat s-a dus la baie.
- Dia, ce ai ? întreabă Adi ţipând la ea fiindcă a intrat peste el în baie.
- Dacă nu vroiai să fii deranjat încuiai uşa, şi nu am nimic, stai cuminte acolo, nu te văd, doar mă spăl pe faţă.
- Din cauza lui Edward ?
- Tu de unde ştii ?
- Mă crezi prost ? Chiar dacă ascult muzică sau mă joc, tot aud ce vorbeşti cu Ada.
- Nu, nu e din cauza lui.
- Da, sigur, nu ştii să minţi, iar ţi s-au înroşit cu ochii.
- Tu nu vezi că sunt închişi ?!
- Tu nu vezi cum văd că pândeşti ? Ia hai, pleacă din baie, du-te la bucătărie, este apă şi acolo.
- Bine,pa. trântind uşa.

- Hai,Ada, plecăm ?