Au mai fost și înainte ierni neprietenoase, dar niciuna nu a fost atât de încăpățânată în ostilitate precum aceasta din prezent. Ninsori şi ploi nesfârșite cad din cerul negru precum un duh necurat. Stropii mici și deși creează o ambianță mohorâtă. Când ating pervazul ferestrei scot sunete înfundate de zici că o armată de pitici supărați mărșăluiește fără încetare. Geamurile ferestrelor nu au mai fost uscate de ceva vreme. Zi de zi, torente în miniatură se preling pe sticla bine spălată de stropii de ploaie. Nici burlanele casei nu o duc mai bine. Pline ochi de apa care se scurge de pe acoperișurile inundate, scârțâie sub greutate șuvoiului care se revarsă.
Un frig agasant a însoțit fiecare zi din această iarnă. Atingerea lui este atât de enervantă, mai ales că se prezintă în fiecare zi la apelul de dimineață însoțit de ploia măruntă. Umbrelele oricât de mari ar fi sunt ineficiente, pentru a te putea apăra de stropii cernuți dezordonați. Parpalacul, suficient de protector iarna trecută, este acum mai mult un accesoriu vestimentar. Vremea este atât de dușmănoasă încât singura scăpare se află între pereții unei încăperi bine încălzite.
Astăzi, o dimineaţă atât de mohorâtă, nici nu-ţi vine să crezi că e primăvară, unde sunt rândunelele ?Unde sunt florile care deobicei îşi deschideau petalele, sp parfumeze aerul şi să zâmbească cerului albastru-cristalin ? Livada din spatele casei încă e acoperită cu o pătură albă de nea. Primăvară, grăbeşte-te să treci şi pe la noi.
Rx.▫
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu