1 martie 2012

Perle de amintiri. ~ partea a24a ~


Dianne stătea în pat cu cana de ceai în mână, mai vărsa pe ea din pricina veseliei ei. Îşi întoarce privirea spre noptieră, auzind vibrând telefonul, se repede la el, mesaj de la " Alexis :x ". Pune ceaiul lângă pat luând telefonul.
"Da, ne vedem pe stadion, vezi că mă prefac că plec acasă să nu bănuiască Andre ceva." .De nervi, Dianne aruncă telefon pe fotoliu, la doi metrii de pat, şi se îndreaptă spre bucătărie.Coboară din pat şi calcă pe cană, nici două secunde şi era pe jos, începe să ţipe aruncând perne în pereţi.
- Da' ce-ai păţit dragă ?!
- Lasă-mă,mamă, mă enervează Oana, cică nu vrea să-mi dea tema la mate, ţi-am zis că-i idioată.
Maică-sa iese din cameră neobservând ceaiul de pe parchet. Dianne se duce-n baie pentru a lua mopul, între timp Alexis o sunase. După ce şterge, aprinde televizorul, şi-şi ia telefonul, observă apelul, Dianne nu avea nici minute nici mesaje, părinţii erau destul de severi cu ea.
- Mamăăăăăăăăă, da-mi telefonul tau, m-a sunat cineva.
- Vezi că-i pe masă.
Ia telefon, numărul- l-a scris din instinct.
- Hei, m-ai sunat ! :D
- Păi, vroiam să mă asigur că ai văzut sms.
- L-am văzut..
- Nu vrei să-mi zici la telefon ?
- Nu are niciun rost aşa, vreau să-ţi văd mecla.
- Da,da, bine. Eu, mă bag să fac un duş, mai vorbim dacă e.paa
- Şi eu te iubesc..
- Ştiam.

Era luni, totul frumos, dar frig, foarte frig, după 6 ore destul de grele, Alexis la uşa de la intrare, o aştepta pe Dianne.
- Hei, mergem ?
-Mmm, hai, dar sărim gardu'? mi-e silă să merg.
- Mă doare piciorul stâng, abia pot merge..
- Oook, Andre a plecat ?
- Da, de 1 oră.
- Adică tu mă aştepţi de o oră ?
- Mda, hai, mergem ? Că deja mi-e frig..
Ajunşi acolo, Dianne o ia direct.
- De ce tot o vrei pe Andre dacă mă iubeşti pe mine ?
- Nu mai merge mă..ne certăm mereu..
- Din cauza asta mă ?
- E destul..
- Hai mă, dacă mă iubeşti, îţi trece, până acum cum ne-a mers..
- Dar nu mai rezist, înţelege-mă !
Dianne bufneşte în plâns,el încearcă să-i ridice capul din pâmânt, ea se chinuie să ascundă lacrimile..
- Te iubesc mă , dar nu mai rezist să ne certăm ! după care îi ia capul între mâini,îi şterge lacrimile şi o sărută. Dianne nu se impotriveşte, işi dorea asta mai mult decât orice.
- Nu mai plânge..
- Nu pot mă, nu mă pot abţine.
Alexis iar o sărută, săruturi după săruturi şi lacrimi peste lacrimi.Ceasul era 18:46, deci trebuiau să se ducă în staţie, pe drum s-au întâlnit cu Adi, vărul Diannei, însă nici în staţie nu a evitat să o sărute.
- Porumbeilor, vine autobuzul, hai Dianne. spuse Adi, îndreptându-se spre locul unde oprea deobicei.
Alexis o sărută adânc, după care îi spune:
- Te iubesc..
Nici nu aşteaptă să răspundă şi ea că şi pleacă.
Dianne urcă-n autobuz cu lacrimi în ochi.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu