Rebeca avea un frate mai mic, avea 5 ani şi îl chema Cristi. Cei doi nu se înţelegeau totdeauna bine. Rebeca intră în cameră şi îşi găseşte fratele cotrobăind prin cărţile sale.
- Vrei să devi mai inteligent ? spune Rebeca aruncându-şi ghiozdanul într-un colţ al camerei.
- Eu, sunt inteligent şi mai male ca tineee, zice piciul scoţând limba.
- Bine cum zici tu. Acum evacuează cameră că vreau să mă schimb, zice fata desfăcându-se la primul nasture de la cămaşă.
Băiatul iese din cameră alergând cu mâinile pe ochii. După ce se schimbă, Rebeca se trânteşte liniştită în pat şi-şi aprinde televizorul, însă nu durează mult această stare, că cineva intră în cameră brusc, fără să bată la uşă.
- Ce mai .. ? Era Cristi.
- Nu vleau nimic, a zis mami să te chem la masă.
- Zii că în 5 minute vin.
Rebeca se ridică obosită din pat, îşi deschide geamul şi calculatorul. La masă se discută despre prima zii de şcoală a Rebecăi, aici. După 10 minute de mâncat, Rebeca se ridică de la masă şi ajunge în cameră. Aprinde mess’u. Se uită la câteva poze din calculator, era la Bucureşti. Timpul trece repede în faţa ecranului colorat. La 11 vine piciul la ea în cameră.
- Ce îţi doreşte corasonul ?
- Mie ? Nimic. Inimioala ta ce vrea ?
- Să ieşi, zice Rebeca căscând.
După câteva secunde după ce piciul iese, vine mama Rebecăi.
- Uite, Cristi nu are unde să doarmă pentru că ştii foare bine că dormitorul lui e în construcţii..
- Bine, adu-l încoa, am înţeles aluzia. Dorm cu el.
După ce iese mama, Rebeca îşi strigă fratele. După aproximativ un minut, intră în cameră, Cristi, urmat de un geamantan micuţ cât să poată să-l care.
- De unde vii domnu ?
- Eu vin, nu vin, zice piciul făcând o moacă supărată.
- Criss, du-te şi ia-ţi un scaun să stai lângă mine.
Băieţelul fuge şi se intoarce după câteva minute cu un scaun de două ori mai mare ca el. Era comic cu acel scaun după el, pe care îl aşează lângă biroul fetei. E târziu şi cei doi se pun în pat, Cristi mai mult adormit decât treaz.
Dimineaţa Rebeca este sculată de soneria telefonului. Se ridică somnoroasă din pat, apasă cu degetul mare pe becul verde din partea stângă a telefonului şi îl pune la ureche.
- Dea ?!
- Bună, sunt eu, David.
- Neaţa, zice fata somnoroasă.
- Ăăă, e doişpe’
- Mă rog, ce vrei ?
- Ăă.. Ââ.. nimic, scuze că te-am deranjat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu