- De ce ? zice Copilăria.
- De lacrimi, de noua lume, de noutate.
- Dar nu trebuie, aşa sunteţi toţi, mă lăsaţi singură.
- Ştiu, da’ nu vreau, aş vrea să-l urăsc, dar îmi place, aş vrea să nu fii venit aici, mi-e dor de Bucureşti.
- Ştii foare bine că nu mă voi supăra dacă te îndrăgosteşti, ştiu că-l placi. Zice Copilăria dispărând ca în ceaţă, iar Rebeca încercând să o prindă cumva, să o păstreze.
Îi sună telefonul.
- Da ?!
- De ce ai plecat ? zice David îngrijorat.
- Mi-am adus aminte de ceva ..
- Ok. Uite vroiam să-ţi zic ceva.
- Te ascult.
- Mie … începe să-mi placă de tine, zice David fără să răsufle.
Rebecăi i se taie respiraţia, îi vine ameţeală şi se aşează uşor pe pat.
- Ai auzit ?!
- Ăă, ce ?! Da, am auzit.
- Şi ?
- Şi ce ? Uite, vorbim altă dată, îmi e puţin cam rău şi vreau să mă odihnesc. Ne auzim luni la şcoală.
- Bine colega.
- Pa- pa
- Ştii chiar ţin la tine ..
- Am zis pa.
Rebeca îi închide telefonul şi se aşează cu capul pe pernă. Uşa se deschide uşor şi intră Cristi, care se urcă în pat şi începe să sară.
- Ce dracu mai vrei şi tu ?!
- Mmm, mormăie piciul făcând o moacă inocentă. Vroiam doal să văd ce face surioala mea.
- Oh, Criss, scuză-mă. Mi-e rău, poţi te rog să mă laşi să mă odihnesc, eventual să dorm ?!
- Bine, somn uşor, zice piciul sărutându-şi sora pe obraz.
„ De ce ?! Cum opresc asta ?! Cum dispar sentimentele ?!” Îşi închide uşor ochii şi prin faţa ochilor îi apar momente frumoase, de la Bucureşti, împreună cu prietenii, când era mai mică. Avea o teamă, oarecum explicabilă, îi era teamă să iubească.
__________________________________________________________________________________
Partea a7a
Rebeca închide ochii şi-şi aşează capul pe pernă. După aproximativ 5 minute primeşte mesaj. Ia telefonul în mână şi apasă uşor cu unghia pe ‚afişează’. Se deschide un roman, iar destinatarul era David.
„ Uite, nu-mi pasă, chiar ţin la tine, deşi te cunosc de ieri simt că te cunosc de ceva ani buni. Nu vreau să par siropos, dar nu pot să mă abţin să-ţi zic că mă înec în privirea ta. Mi-e frică de răspuns, însă chiar vreau să fim ceva mai mult decât prieteni sau colegi. Nu mă interesează cuvântul ‚alţii’ şi nu mă interesează de tot ce zice acest cuvânt. Eu, David, o iubesc pe ea, Rebeca, adică pe tine. E greu de crezut cum am putut să mă ataşez aşa repede de tine, însă ştii şi tu probabil, iubirea adevărată-i doar în filme. Vreau să fie şi-n filmu’ nostru. Nu vreau să fie un film cu Happy End, vreau să fie un film fără final. Niciodată n-am spus cuvinte d-astea unei fete, mai ales că e mândria de băiat, dar pentru tine aş da tot la o parte, inclusiv familia, şi nu-mi zice că nu meriţi asta, meriţi tot ce-i mai bun. Te iubesc, bebe ! Sper să nu par disperat sau ceva de genu, dar nu puteam să-ţi zic asta la telefon sau în faţă. Sper că-mi permiţi să-ţi zic bebe sau alte apelative, de genu’ ”.
Rebeca îşi memorează mesajul şi nu vrea să-i răspundă. Nu vrea să-l iubească, deşi deja o face. Vrea să rămână la stadiul de plăcut, de simpatizat, vrea să rămână copil. E greu să se abţină şi o lacrimă-i curge pe obrazul fin.
- Nu-ţi face griji, sunt aici, în spatele cortinei, în filmul tău, eu voi fi cea care-ţi va şopti când greşeşti. Îţi promit că n-o să lipsesc nici o secundă de acolo. Eşti deja destul de mare să iubeşti, zice Copilăria dispărând.
Îşi afundă capul în pernă şi începe să plângă ca un copil mic, care vrea la măsa. Se gândeşte la acel film de care îi zicea David, acel final care nu exista pentru el. Îşi aprinde calculatorul, are nevoie de ajutorul prietenilor săi, însă când căsuţa de la mess se deschide şi Rebeca is now online şi intră în contact cu una din prietenele sale, aceasta nu-i răspunde. Încearcă la mai multe fete. Se pare că, Rebeca, nu numai că a plecat din Bucureşti, însă şi prietenii uitaseră de ea.
- Criss !!
- Da, surioara mea dragă, zice băieţelul intrând pe uşă.
- Te rog, adu-mi şi mie o cană cu îngheţată.
Piciul se întoarce repede cu cana cu îngheţata Milka de vanilie. Rebeca mănâncă cu poftă din prima îngheţată din acest an. Aproape că uitase de David până când .. – David is now online –
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu