La aceste 4 cuvinte Rebeca-şi pune cana de îngheţată jos şi vrea să-l bage-n seamă. Îşi ia inima-n dinţi si dă click de două ori pe David.
- R e b b e c a -: cf colegu’ ? :>
DaVid.: ăă, nimic. Ai primit mesajul ? :-s
- R e b b e c a -: Mda, l-am primit.
DaVid.: şi ?
- R e b b e c a -: şi ce ? /:)
DaVid.: :-j nimic.
DaVid. is typing.. şi apoii..
– DaVid is now offline –
Când vede asta Rebecăi îi dau lacrimile, îi părea aşa rău că n-a putut să-i zică ce simţea. Îi părea rău că se ascundea după o foaie cu zâmbet inocent, îi părea rău că nu vrea să iubească.
Simţea ceva pentru acest coleg de bancă, acest vecin şi mai ales aces băiat pe care-l cunoscuse ieri.
Îi sună telefonul, era număr necunoscut.
- Da ?!
- Bună, sunt Roxana. Mai ştii ?! tipa care a dat peste tine, ieri la şcoală.
- Da, ştiu.
- Am auzit că stai pe lângă mine şi mă gândeam că vrei să ieşim afară ?
- Ok. Ne întalnim în părculeţul de lângă cec ?
- Da, în cât timp eşti gata ?
- Păi, eu sunt gata şi acum.
- Atunci, hai acum.
Rebeca îşi ia geanta şi pleacă. Cu Roxana discută despre diferite subiecte până când, Roxana, aduce subiectul „iubiri”. Fata este puţin mirată să audă că Rebeca n-a avut până acum vreun prieten.
- Şi acum îţi place de cineva ?
- Păi, nu. Ţie ?
- Nu pot, adică .. pot să am încredere în tine nu ?
- Da, logic.
- Îmi place de David. Ai văzut ce ochii are ?!
- Ăă .. David de la noi din clasă ?
- Da, zice Roxana oftând.
________________________________________________________________
Partea a9a
După câteva ore de discuţii plictisitoare, cele două se îndreaptă spre casă. Rebeca se opreşte înainte să intre în casă. Stă câteva secunde blocată şi apoi se aşează pe scară. Îşi scoate telefonul din buzunar, iar când îl apelează pe David, îşi dă seama că nu mai are credit.
„ Pula, acum se găsi să expire extraobţiunea”. Mai stă câteva minute şi cineva iese din casa lui, şi ca să vezi coincidenţă era chiar David. Rebeca fuge după el şi-l strigă.
- Ce e ?
- Unde te duci ?
- La magazin. Altceva ce mai vrei ?
- Păi vroiam să-ţi zic căă.. David face ochii mari şi aşteaptă răspunsul. Nimic, continuă Rebeca.
- Hai zici acum sau niciodată ?
- Acum, zice fata luând aer în piept. Şi mie-mi place de tine.
David face ochii mari şi Rebeca îl priveşte atent, mirând-o reacţia lui.
- Pe bune ?
- Mda.
David se apropie să o sărute însă fata face un pas înapoi.
- Aw, scuze, lasă-mă măcar să te îmbrăţişez.
- Ok, zice fata zâmbidu-i. Zâmbetul acela care-l iubea şi cea mai mică parte a inimii lui David.
Cei doi se iau în braţe, iar David o strânge aşa de tare pe fată parcă n-ar fii văzut-o de ani buni.
După o lună, David aduce în discuţie excursia. Rebeca îşi întreabă păriţii şi foarte bucuroşi că s-a adaptat uşor, acceptă
Rebeca stătea în cameră şi îi sună telefonul. Era David.
- Maine la cât te scoli ?
- Nu ştiu, la 6 să-mi fac păru.
- Şi poţi să mă trezeşti şi pe mine ?
- Da.
- Ok. Mersi iubire.
Erau de aproximativ o lună împreună şi între ei nu se întâmplase nimic.
____________________________________
Partea a10a
Era dimineaţă. Rebeca-l sună pe David..
- Cine pizda măsii.. ?
- Eu .. zice Rebeca pe un ton supărat datorită răspunsului băiatului.
- Rebeca ?! Scuze ..
- Mda, nu-i nimic. Altă dată am eu grijă să nu se mai întâmple, zice Rebeca închizâd telefonul şi lăsâdu-l pe pat.
Se duce să-şi facă păru şi îi sună telefonul. Se îndreaptă spre pat, dar când vede că o suna David îşi dă telefonul pe sileţios şi continuă să se pregătească. Şi bătăile inimii se repezeau în momentul în care vedea că telefonul îi licăre, 2 pulsuri pe minut când băiatul înceta să o mai sune. Când iese pe uşă, se loveşte nas în nas cu David, care părea că o aşteaptă. Fata se face că e invizibil şi nu-l bagă-n seamă nici măcar când băiatul îi vorbeşte. Îi simte paşii în urma ei, îi dau câteva lacrimi când se gâdeşte că nu poate să se oprească şi să-l îmbrăţişeze.
Ajung amândoi la autocar, Rebeca vorbise că va sta cu David pe scaun, însă, având în vedere împrejurările … Rebeca o vede pe Roxana stând singură, aşa că se aşează cu ea pe scaun.
Toată lumea a venit, autocarul pleacă din parcare. Rebeca stătea în faţa lui David şi nu fusese intenţionat, cel puţin din partea ei. Rebeca este deranjată de picioarele lui David care îi loveau scaunul.
- David, nu mai fii copil ! Termin-o.
- Eu ?! Tot eu sunt copilul ?!
- Tu, zice Rebeca întorcându-se.
David încetează să îi mai lovească scaunul. Roxana se duce la colege în faţă şi Rebeca rămâne singură pe scaun. David se aşează cu ea pe scaun, însă aceasta nu-l bagă-n seamă.
- Rebeca mă asculţi ?
- Pentru ce ?
- Îmi cer scuze, eram adormit..
- Şi trebuia să vorbeşti aşa ?
- Nu mi-am dat seama că erai tu..
- Sigur mă !
- Rebeca !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu