24 iulie 2011

Copilăria moare ~partea a5a ~



Rebeca închide telefonul şi se aşează din nou în pat. După 2 minute în care aşteaptă să adoarmă, Rebeca îşi dă seama de tipul care era la telefon. Se ridică ca arsă din pat şi îşi sună colegul.


-          Alo ?!


-          Da Rebeca.


-          Scuze pentru mai devreme, dar atunci mă trezisem şi ..


-          Ok, nu-i nimic.


-          Ce vroiai să-mi zici ?


-          Păi mă gândeam să ieşim undeva după-amiază..


-          Bine, vorbesc cu mami şi te sun după.


Trece o oră, trec două şi David încă mai aştepta telefonul colegei sale. După cele două ore primeşte şi telefonul de la fată şi răspunsul. Fac schimb de id’uri. Inima băiatului bătea asemenea unei tobe în concert, când în colţul din dreapta al ecranului scria – Rebeca is now online –. După 1 oră de somn, Rebeca se scoală datorită soneriei de la telefon.


-          Da, David ?!


-          Mai ieşim ?


-          Aw, da, scuze, am uitat.


-          Nu-i nimic, în cât timp eşti gata ?


-          Juma’ de oră.


-          Ok, când eşti gata mă suni.


Rebeca se apucă să se îmbrace. Îşi ia nişte blugi scurţi şi o bluză pe care scria ‚Make me smile !’. Trece în fugă pe lângă mama sa, care se uită ciudat la ea. Rebeca, ajunsă în faţa casei îl sună pe David.


-          Da ?!


-          Hai, eşti gata ?! Eu sunt jos.


-          Ăă, ââ, da, sunt gata. Cobor acum.


David iese în fugă pe uşă, o ia pe Rebeca de mână şi o târăşte până în cel mai apropiat părculeţ. Se aşează amândoi pe bancă. Rebecăi ii continuă sentimentul acela de fluturi în stomac, chiar cu fiecare mişcare a lui David, cu fiecare apropiere a lui i se accentuează.


La un moment dat, Rebeca scapă de sub control, se uită la el şi se gândeşte la ce e mai rău, la adevăr. Dacă s-a îndrăgostit ?!


-          Trebuie să plec.


-          De .. ?


Înainte de a termina întrebarea, Rebeca plecă, iar băiatul se uita fix la mersul ei, la părul ei, la tot ce era legat de ea. După ce se trezeşte din această stare de melancolie, cade pe gânduri. Rebeca se îndreaptă spre casă, dar se opreşte la un magazin să-şi ia o sticlă de suc şi o pungă de seminţe. Se aşează pe scara unui bloc, îşi deschide uşor sticla de Cola şi punga cu seminţe. Nu vrea să se îndrăgostească, nu vrea să piardă cea mai importantă fiinţă din viaţa ei, Copilăria.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu