Rebeca îşi întoarce privirea către el. Acesta-şi ia inima-n dinţi şi o sărută pe buze. Rebeca nu ripostează şi David îi prinde mâinile în ale sale.
- Te iubesc, jur că te iubesc.
Rebeca-l strânge tare în braţe. Era acolo cu el, se întâmplase, acea schimbare. Nu mai era micuţa Rebeca, nu mai era copilul acela care era la Bucureşti, era noua Rebeca. Şi în braţele lui era cea mai puternică, sărutarea lui îi dădea arme, nu mai era de partea Copilăriei, acum lupta cu ea.
- Aşa ai tu grijă de ea ? zice diriginta zâmbindu-le copiilor.
- Da, zice David roşindu-se tot.
Când trec pe lângă Bucureşti pe Rebeca o apucă starea de nostalgie şi vorbeşte mai mult singură pentru că David se plictisise de aceeaşi poveste. Deodată se apropie de ea ..
- Rebeca !
- Da, zice fata întorcând capul.
Acum stăteau din nou faţă-n faţă. David îi simţea respiraţia, inima lui concerta, îi zice că mai mult îşi face rău dacă-şi aminteşte şi apoi o sărută. Rebeca se obişnuise cu colegii, ştia chiar şi cum îi chiamă pe fiecare. Bogdan, un coleg, vorbeşte cu David, care îl lasă să stea în locul lui.
- Rebeca ?!
- Da ? răspunde fata scoţându-şi căştile din urechi.
- Vroiam să-ţi zic ceva, da’ sper să rămână între noi şi să nu-i spui lui David.
- Deci ce e ?
- Ăă, îmi cam placi..
- Bun, şi ?
- Nimic, vroiam doar să ştii, oricum nu mă aşteptam la alt răspuns.
- Da ce vrei vere să-ţi zic, ştii foarte bine că sunt cu David. Vrei să-ţi zic că te iubesc, că eşti viaţa mea, ce vrei să-ţi zic ?!
- Nimic mă, calmează-te.
Roxana se aşează din nou pe bancheta din spate cu Rebeca.
- Auzi Roxi, ţie-ţi mai place de David ?
- Ăă, nu mai contează, oricum pe tine te iubeşte.
- Scuze, da’ .. sper să mă înţelegi.
- Nu-i nimic. Îi zice Roxana sărutând-o amical pe obraz.
_________________________________________________________
Partea a12a
Ajunşi la pensiune fiecare se instalează în camera lui. Rebeca bine-înţeles că stă în cameră cu Roxi. Era ora 6, până şi-au desfăcut bagajele şi s-au îmbrăcat în alte haine s-a făcut 7 şi trebuia să se ducă la masă. În timpul mesei Rebeca se uita la David şi invers. Era imposibil să nu observi iubirea în ochii lor. Când au terminat de mâncat, David se ridică de la masă şi se duce la Rebeca.
- Vii la noi astă seară ?
- Nu ştiu, să vorbesc şi cu Roxana.
Ei erau perfect poziţionaţi deoarece diriginta era în alt corp al pensiunii.
Băieţii îşi luaseră de băut şi până la 10 s-au strâns toţi într-o cameră şi au terminat toate sticlele de bere şi ce au mai luat. Roxana se duce să-l cheme pe David pentru că Rebeca vroia să vorbească cu el. Deschide uşa şi-l strigă.
- Ce ?
- Te cheamă Rebeca.
- Şi ce trebuie să vin ?!
- Păi nu ştiu..
- Ia vin-o puţin aici.
David o trage pe Roxana într-o cameră alăturată, închide uşa şi apoi o sărută pe obraz, apoi pe gât şi apoi mai jos. O lipeşte de perete şi îi ridică uşor bluza. Fata nu protestează. Îşi strecoară uşor mâinile la spate şi îi deschide sutienul apoi o trânteşte-n pat. Şi fix când să se aşeze peste ea, cineva bate la uşă. Roxana se duce-n baie şi David deschide.
- Ce faci ? zice Rebeca încercând să-l ia în braţe.
- Ăă bine, ce cauţi aici ? zice băiatul dându-se un pas înapoi.
- Ai băut .. păi credeam că ţi-a zis Ro.. astea sunt hainele mele. Sunt hainele care i le-am dat Roxanei să se îmbrace, adică bluza.
David tace.
- Unde e Roxana ?
- Ăă, nu ştiu.
Rebeca se duce în baie şi o găseşte pe Roxana în sutien.
- Ce faci aici ? zice Rebeca dându-i lacrimile.
ce bou
RăspundețiȘtergerePosteaza continuarea :-w
RăspundețiȘtergere