Perle de amintiri.~partea a16a~

Îl priveşte cu coada ochiului prefăcându-se că nu l-a vazut. Deschide uşa şcolii şi nici nu apucă să intre că Alexis o apucă de mână.

- Stai !
- Eşti un bou,măgar,porc,elefant,
- Băi scuze, am uitat să-mi pun ceasul să sune.
- Mda, aceeaşi scuză ca în vacanţă, mă laşi ?!
- Hai să vorbim !
- Du-te mă, am matematica, pa. Trânteşte uşa şi primeşte şi o înjurătură de la elevul de servici.
- Tu ce vrei mă, bagă-ţi capu-n rahat !
- Ia uite, piticii de a7a ce gură au !
Dianne intră-n clasă, şterge tabla apoi se duce-n bancă. Stătea cu Cristina,brunetă,înaltă,o sprotivă de neîntrecut.
- Da' ce eşti aşa nervoasă pitico ?
- Mă laşi şi tu ? Am chef de mate, şi vreau să fiu atentă. 
Cristina fuse surprinsă de vorbele Dianne, ştia că nu era în apele ei, desface un pix, si începe să scuipe hartie spre ea. Dianne nu îi putu rezista, cum mă ?! să câştige ea la acest joc ? Îşi desface şi ea pixul, şi încep să se scuipe ( cu hârtie,bineînţeles) Râdeau din ce în ce mai tare,până când :
- Carp şi Udreş , în picioare !
Fetele se ridică aruncând pixurile în spate.
- De ce faceţi gălăgie ? Udreş treci la tablă să rezolvi problema, Carp, o corectezi.
Dianne nu a fost atentă toată ora, de unde să ştie să rezolve? Amândouă stăteau în faţa clasei, rugându-se să nu le pună notă mică.
- La loc amândouă, 3 !
Erau liniştite, profa de mate nu punea notele-n catalog + că e început de an. Peste nici măcar două minute se sună. Dianne cu Andreea- spre magazin. Din spatele lor Alexis împreună cu Ovidiu. ( ăştia umblau peste tot împreună ). Fetele grăbesc pasul şi se îndreaptă spre chioşcul de lângă grădiniţă,cei doi, după ele.
-Ştii ce?!Andreea, nu mai vreau la grădi' hai la Nenea ( aşa îi spuneau toţi vânzătorului de lângă şcoală.). Alexis şi Ovidiu, nu se întorc. "Oare nu se ţineau dupa mine ? Dacă aveau şi ei nevoie, Pfaaa " Îşi spunea Dianne în gând. 
Zilele trec, într-un sfârşit Alexis şi Dianne s-au împăcat ( ca prieteni ). Vorbeau la fel de mult,însă Dianne hotărăşte să facă primul pas. Îi spune că vrea să vorbeasca cu el, pentru a lămuri nişte lucruri. De teama să nu zică vreo prostie fata şi-a scris pe hârtie tot ce vroia să îi zică, erau 4 pagini de caiet dictando ( nu studenţesc ).În staţie, în autobuz, până l-a întâlnit pe Alexis, tot repeta, ştia că trebuie să zică ce simte dar îi era jenă să se încurce,să se emoţioneze şi să piardă tot. Îl trage pe stadionul şcolii şi începe. " Ştii, Alexis, totul a început prostesc, te credeam un prost la început, am început să te cunosc, erai diferit, am început să mă înţeleg cu tine cum mă înţelegeam cu Florin, şi stai liniştit, nu-l mai plac !"
- BA DA !
- Mă laşi să termin ? Mulţumesc.
" Mai ştii ultima zi de şcoală când am stat de la 10 până pe la vreo 2 în clasă la mine şi ne tot băteam,în ghilimele,desigur,şi am jucat adevăr/provocare, şi m-au pus ăia să te pup pe obrz, atunci am simţit ceva, sau când ne-a întrebat pe amandoi cât ne iubim ca prieteni şi ca iubiţi, şi am răspuns la fel amândoi "100% prieten, 30% iubire " Chiar dacă eu simţeam mult mai mult şi e aiurea că ne-am despărţit dintr-o ceartă "
El tace,amândoi se îndreaptă spre şcoală, se întâlnesc cu Andreea, aşa că nu mai puteai continua, dar totuşi :
- Andreea, poţi să te duci în spate puţin ?
-Da, sigurrr.
-Aşa, Alexis, eu chiar ţin la tine..
- Şi eu..