Perle de amintiri ~ partea a14a

Şi a venit şi şcoala, fiecare avea ceva nou,şi Alexis, ceea ce a impresionat-o pe Dianne, dar totuşi nu avea nici o intenţie de al băga în seamă. Îmbrăţisările calde ale colegilor şi prietenilor din clase diferite o făcea să se simtă perfect. Stătea mult cu Andreea, se foiau mai mereu până la chioşc şi înapoi, după Alexis, pentru a se convinge dacă are curajul să o bage în seamă. Nu a mers, nici măcar o privire, dar în timp ce ea se întorcea de la chioşc el o apuca de braţe, o trage deoparte şi :
- Tu eşti supărată pe mine?
- Nu ştiu.
Majoritatea şcolarilor care erau prin preajmă, se mirau când i-au văzut atât de apropiaţi, inclusiv şi colegii ei " Ooo, Dianneeee !! "
- Zi-mi !
- Lasă, hai dă-mi drumul, neavând curajul să se uite-n ochii lui.
- Nu-ţi dau până nu-mi zici !
- Nu, nu sunt !
- Mm, ok.
Îi dă drumul, îl ia pe Ovidiu de umăr şi îl trage spre chioşc.Dianne rămâne acolo. " Cum mă ? A avut curajul să mă bage în seamă în public? " gândea ea. Peste un moment scurt,Andreea o ia de mână, o trage în clasă şi o ia la întrebări, deşi ştia că ei au fost împreună , nici ea nu s-a aşteptat la asta. Până la sfârşitul zilei nu s-au băgat în seamă deloc, părea să fie supărat pe ea, dar de ce ? Nici ea nu l-a băgat în seamă, după ce a luat manualele,a plecat cu autobuzul spre casă.
Intră pe mess, "Add  to Messenger List Requests. A l e x i s . Accept/Decline/Ignore " Acceptă, era intrat :
A l e x i s : Ce faci ?:D
D i a n ne : Nimic. Mersi că m-ai scos. :-j
A l e x i s : Cu plăcere :*, şi eu fac bine, mulţumesc de întrebare.
D i a n n e : Mda, bravo.
A l e x i s : Eşti supărată ?
D i a n ne : Nu, de ce aş fi ?
A l e x i s : Nu ştiu, nu ai.
D i a n ne : Bine, eu ies, n-am chef de pc.
A l e x i s : Stai,