Perle de amintiri. ~partea a8a ~

.. un băiat şaten.
- Ce bine arată de la spatee !! şoşoteşte Daniela.
- Daa, uite, încă un baiat. Pfaa, e urât ăla.
- Da. Hai să le stricăm jocul. Intrăm prin terenul ăla şi ne cerem scuze.
- Da,da.
- Feteleee, haideţi la masăă !!
- Acum ?! au ţipat amândouă pentru a le atrage atenţia băieţilor care erau la vreo 10 metri.
Nervoase, se pun pe un scaun, îşi iau farfuria în braţe şi mănâncă nescoţând nici un sunet.
- Da' ce au păţit fetele noatre ? întreabă tatăl Danielei.
- Nu avem nimic, vrem să ne plimbăm, saru'mâna pentru masă ! se răsteşte Dianne lăsând farfuria pe masă şi trâgând-o pe Daniela în cort.
- Am o idee, hai să ne jucăm cu mingea, şi să ne prefacem că o scăpăm şi să ne-o dea ei. spune Dianne dând din sprâncene de parcă ar fi un plan diabolic.
- Dar nu volei ! Ăla-i pentru fufe, hai un tenis cu cracu' .
Zis şă făcut. Dianne a aruncat-o destul de tare încât să ajungă în dreptul lor. Ei nu au făcut nici o mişcare, aşa că s-a dus Daniela după minge.
- Mulţumim că ne-ai dat mingea, blondule! spune Daniela râzând ironic.
- Dar nu vedeţi că şi noi ne jucăm ? Da-ţi mai încet dacă nu vreţi să ajungă aşa departe.
- Daa, bine, la revedere !
Ceasul era 5.
- Tatii, nu ieşim în parc, ne dai banii ? se milogeşte Daniela.
- Da,da, doar 50 lei. Valea !
-Venim şi noi în 2 ore. strigă mama Diannei.
Ajunse în parc, se îndreaptă spre magazinul cu îngheţată. 3 de fiecare. După se duc la tarabe pentru a vedea ce mai este nou faţă de anul trecut.
- Uiteeeeee, ce brăţării, vai. Bună ziua. Aş vrea s-o cumpăr pe asta, asta şi celălaltă. Daniela era obsedată de brăţările cu cap-de-mort.
- Daniela, le cumpăr mâine, ca să avem motiv să venim aici. [ parcul era la vreo 2 km.]
- Bine. Le puteţi păstra pentru mâine?
- Staţi liniştită domnişoară, sunt destule.
. Bine, mulţumesc.
Deja s-au plictisit, s-au intors într-o oră.Părinţi abia plecau:
- Aţi venit deja ? Nu mai veniţi şi cu noi ?
- Nu, stăm şi păzim cortu'. spune Daniela râzând.
- 10 lei ora. adaugă Dianne.
Toţi încep să râdă.
- Uite, 5 bani până venim. Mulţumite ?spune tatăl Diannei şi neaşteptând să răspundă grăbeşte pasul pentru a-i ajunge pe ceilalţi. Când nu se mai vedeau ,fetele au hotărât să meargă la lacul din apropiere.Nu puteau intra în el deoarece ceasul era aproape 8 şi apa era foarte rece, fiind curgător.