Singură între cei nepăsători. ~ partea 12 ~

- Rebeeecaaaaaa, ce ai ? era Cristi.

- Ăăă, am avut un coşmar. Omfg, m-ai înjurat ! şi m-am sărutat cu David.
- Nu e nimic. A fost doar un vis, urât, culcă-te e abia 4.
- Bine.. Apropo te deranjează dacă îţi zic" pui " ?
- Nu contează cum îmi spui. Eşti a mea, atât contează. Te iubesc, noapte bună.
- Somn uşor.. 


Rebeca nu mai adormea, nu-şi putea scoate din minte acel vis. Se dă jos din pat,încet, ca să nu-l trezească pe Cris, coboră scările, spre bucătarie, vroia un pahar de suc, şi anume Cappy . Observă că în casă era doar Pepsi. Îi era foarte sete şi altceva nu bea, îşi ia o haina şi iese în oraş să caute un magazin deschis. Prin preajmă nu erau, a chemat un taxi şi s-a dus în centru.Strada era plină de figuri disamornice, păr vâlvoi, ochi exoftalmici, expresii destul de exaltate. Toţi rătăceau ca drogaţii. Mişcările bruşte,nehotărâte, îi faceau să se ciocnească haotic într-o adevărata miscare browniana. Rebeca rătăcea dezorientată prin strania noapte a oraşului, fără să înţelege ce se petrece, niciodată nu a văzut asta. Îşi închide ochii, şi deodată îşi aminteşte ce este azi. 19 noiembrie. Era ziua lui David. Deschide ochii şi observă că albul clădirilor devenise un roz îmbâcsit, albastru tragea spre mov, iar galbenul căpăta sclipiri de incendiu. Era ameţită închide ochii, adoarme, peste maxim 2 minute se trezeşte în taxi:


- Nu vă supăraţi..de cât timp mergem ?
- De 3 minute domnişoară, unde vă grabiţi aşa repede ?
- Ăăă, mă puteţi duce înapoi acasă?
- Sigur. Dar te las în faţa parcului, mă aşteaptă cineva în 10 minute. 
- Nu contează unde.. Mulţumesc.


Coboară. Intră în parc şi se pune pe o bancă. Ceasul se face 5,30. Nu îi este somn, asculta un playlist cu melodiile lui GuessWho. Un baiat străin o zăreşte şi se apropie de ea:
- Tu ! O să te duci dracu' !
- Ce ? Nu te aud.. Acum repetă.
- Tu ! O să te duci dracu' !
- Ce-ai omule, te-apucă ? Pleacă.

- Ouuu, ce eşti aşa orgolioasă ?! Eu îţi cântam versurile, se auzeau şi vroiam să te bag în seamă..
- Aa, eh, scuze punându-şi câştile iar, cu volumul mai încet.
- Părăsită, ă?
- Ce vrei tu mă ? Nu, nu sunt părăsita, chiar foarte fericită.
- Hai, sărută-mă ! 
- Ieeeşiiiii .
--------------------
- Hei, fataa, ce ai ?
- Oh, scuze.. Coşmar..
- Woow, dar de ce domi în parc ? Părăsită ?
- Ceee ?! Plecând spre locuinţă.
- Hei, Rebeca, te sun mai târziu ! mimându-i un pupic în aer.
- De unde îmi ştii numele ?!